Articole

Secretele unei crescătorii de struți

În urmă cu câțiva ani, înființarea fermelor de struți devenise un adevărat trend. Astăzi, puține crescătorii mai există.

Una dintre ele aparține lui Năstase Adrian, un buzoian care n-avea nici o legătură cu agricultura - este absolvent de electromecanică navală. Dar a citit un articol despre fermele de struți și a decis să-și facă una, la Gura Câlnăului, lângă Buzău.

A luat totul de la zero, începând cu achiziția terenului de 4000 de metri pătrați și construcția adăposturilor. Investiția a fost de 50.000 de euro. A început cu 150 de pui, astăzi mai are doar 24 de păsări adulte, ale căror ouă le incubează.

Deși se adaptează bine la noi, struții preferă zonele mai calde, lipsite de vânturi.

Fermierul spune că struții nu sunt foarte pretențioși - doar în primele 3-4 luni trebuie îngrijiți cu mai multă atenție. Din păcate, nu există literatură de specialitate în România, astfel că fiecare crescător care se lovește de diverse probleme trebuie să le rezolve singur.

Carnea de stuț este considerată ca fiind mai sănătoasă decât alte cărnuri, cu conținut scăzut de colesterol și grăsimi și se poate prepara exact ca orice altă carne - există chiar și cârnați sau mici de struț.

foto: Casa cu struți

Citește în continuare

Ardeleanca și cânepa

Leontina Prodan are o vorbă. “În sat se spunea că nu ești femeie harnică dacă nu cultivi cânepă. Pentru că dacă nu aveai cânepă nu aveai din ce să îți faci haine”.

În anii 90, Leontina Prodan a înființat o firmă de confecții care producea îmbrăcăminte naturală. Adică din fibră naturală – in, bumbac, mătase și cânepă. Înainte de 1989, România era pe primul loc în Europa la culturi de cânepă. Astăzi mai sunt foarte puțini cultivatori, printre care și Leontina Prodan, care are 1500 de metri pătrați de cultură la Gâlgău Almașului.

Planta este folosită atât pentru confecții, cât și pentru construcții (la izolarea de case, de exemplu). În afară de asta, frunzele au proprietăți calmante, ulei de cânepă conține acizi grași omega 6 iar partea lemnoasă este folosită în grajduri, pentru că elimină mirosul de urină, dar și pentru culturile de ciuperi, alături de gunoiul de grajd.

Pe cultura sa de cânepă, Leontina Prodan a semănat 3-4 kilograme de semințe din care estimează să obțină în jur de o tonă de cânepă. Leontina Prodan nu vrea să se extindă, din mai multe motive. “Nu am timp să alerg după hârtii. 3 zile am stat pentru o simplă adeverință, o lună de zile a durat să obțin adeverința. Pentru 15 ari sunt obligată să îngrădesc plantația și să am paznic. De pază se ocupă mama mea, care are 81 de ani. A avut deja două controale de la brigada antidrog”, a declarat Leontina pentru wall-street.

Își dorește însă crearea unei asociații de 10-12 cultivatori de astfel de plante tehnice – in și cânepă – care să creeze culturi folosite la confecții, dar și la obținerea de ulei de cânepă.

Produsele Leontinei Prodan se găsesc pe site-ul firmei sale.

Omul cu ceaiurile

“Succesul Deniplant se datorează credinței mele în acest produs, muncii neobosite și faptului că m-am gândit la reușită zilnic, 20 din 24 de ore. Numai așa, oricine poate reuși să realizeze ceea ce își dorește.” a declarat Gheorghe Giurgiu pentru ruralantreprenor, după ce a găsit succesul cu ajutorul palntelor medicinale.

Cariera de antreprenor și-a început-o după ce a purtat o discuție cu o bătrână ce i-a recomandat un leac din ierburi. –„ încearcă, maică, și cu aceste leacuri. Nu ai nimic de pierdut”

Gheorghe Giurgiu a primit o carte despre medicină tradițională, din care a creat primul ceai Deniplant și așa a reușit să se vindece de psoriazis.

Toate astea se întâmplau în Munții Vrancei în 1983, iar în 2012 avea un profit de 100.000 euro.

La început calea nu era bine stabilită. În prima fază în anul 1990 a vrut să infințeze o ceainărie, însă cum piață era slab dezvoltată a înființat o firmă de sucuri și răcoritoare. Nici această idee nu a avut un real succes, neputând să țină pasul cu sucurile și răcoritoarele făcute din chimicale.

Patru ani mai târziu a înfințat Fundația Medicală „Speranța” cu misiunea de a-i sprijinii pe cei care cunosc secretele naturii și folosirea plantelor în medicină. Nu după mult timp reușește să obțină medalia de aur la Salonul de Noutăți Tehnice. Încurajat de această reușită, decide să își schimbe profesia și devine agricultor de palnte medicinale.

Astăzi firmă lui Gheorghe Giurgiu este specializată în produse naturale pentru îngrijirea pielii, iar misiunea Deniplant este aceea de a îi ajută pe oamnei să prevină apariția boliilor de piele cu ajutorul plantelor medicinale.

Citește în continuare

Ați mâncat vreodată usturoi negru și cartof mov ?

Pariurile nu le punem doar cu ceilalţi. Cele  mai provocatoare sunt cele puse cu noi înşine.

Usturoi negru şi cartof mov. Aceasta este inovaţia pe care Gabriel Sandu a adus-o direct din Coreea.

Cu o suprafaţă de 80 mp şi o investiţie în utilaje agricole, fermierul din Piatra Neamţ vrea să rupă piaţa cu aceste produse. Ele încă nu sunt pe piață.

Vor fi atunci când Gabriel Sandu va avea producţie 100%. Cu usturoiul, se află la 60% şi preconizează că într-un an de zile va scoate produsul pe piaţă. Profitul ar trebui să se vadă după încă un an.

Ce are acest tip de ustoroi special faţă de cel normal? Simplu. Este mai aromat, nu are un miros la fel de puternic şi se maturizează în condiţii ceva mai pretenţioase decât cel normal.

Pe lângă acesta, fermierul nostru a mai  adus o noutate . Cartofii săi mov se întind pe 6000 mp.  Leguma a fost adusă din Peru şi, după spusele sale, este singurul fermier din Europa care îl cultivă. Câştigurile par a fi de 10 ori mai mari decât investiţia, ceea ce îi dă fermierului mai multă încredere şi curaj să sfideze piaţa cu noutăţi din zone exotice ale lumii.

Pe Gabriel îl găsiți pe facebook

Dulceața de la Chiheru

Doi băieți din Reghin, Lucian Ința și Gabriel Marcu, prieteni din copilărie și tehnicieni silvici, au pus bazele unei afaceri agricole aparte.

Pe un teren de 1,13 hectare, pe care l-au moștenit, au înființat câteva culturi atipice – una de coacăz negru, una de mur, una de cătină albă și una de trandafiri pentru dulceață.

“Avem acum o suprafață de 0,28 hectare de trandafiri de dulceață, însumând 1.280 de butași din soiul cățărător german Sachsengruss, 0,40 hectare de mur fără țepi, însumând 1.200 de butași din trei soiuri de proveniență americană și 0,20 hectare de coacăze negre unde au intrat 1.000 plante din două soiuri poloneze: Tisel și Tiben. Tot procesul de plantare a durat aproape o lună”, a declarat Lucian Ința pentru agrointel.

Soiul ales de ei pentru trandafirii de dulceață este un soi german, cățărător, numit Sachsengruss. Este un soi rezistent la secetă, boli și dăunători care oferă niște flori cu petale cărnoase și parfumate. La un kilogram intră aproximativ 100 de flori.

Investiția în toate cele 4 culturi a fost undeva la 13.000 de euro. Din aceștia, aproape 2.300 au fost pentru plantația de trandafiri, incluzând butașii, sistemul de irigare și materialul agrotextil folosit la plantație.

Recoltarea florilor este manuală și se face din iunie până în septembrie, în intervale stricte – pe rouă, între 5 și 10 dimineața

Cei doi antreprenori speră să obțină peste 100 de kilograme de petale – asta doar în primul an – pe care le vor vinde apoi cu 50-55 de lei pe kilogram.

Produsele lor pot fi găsite pe pagina lor de facebook

Citește în continuare

Fermierul de la Cluj

Un scop binedefinit  de la o vârstă tânără îţi oferă ocazia să avansezi spre ceea ce îţi doreşti.

La doar 24 de ani, Tobias-Nagy Levente  a început să acceseze fonduri europene pentru a dezvolta o afacere în domeniul agriculturii, dat fiind că avea deja o mică exploatație.

Câteva cercetări  i-au adus la cunoştinţă măsura 112 - “Instalarea tinerilor fermieri” prin care a accesat o finanţare de aproximativ 24.000 euro  nerambursabilă. A fost nevoie de un consultant priceput, un proiect construit bine și foarte multă alergătură pentru obținerea ei. "Nu a fost o încercare grea, dar nici ușoară, stii cum e, multă alergare după fiecare hârtie", a declarat el pentru ruralantreprenor

Cu o cifră de afaceri de aproximativ 25.000 de euro pe an, Tobias investeşte în agricultură, găsind cultivarea legumelor  mai profitabilă decât creşterea animalelor. Are în acest momente 10 hectare de teren arendat, dar și 40 de oi și câteva vaci. Pentru comercializarea produselor obținute părinții lui merg frecvent la Cluj-Napoca, spre a le vinde în piețele orașului.

Plănuieşte să investească banii din finanţare în achiziţionarea unor utilaje şi instalarea unor sisteme de irigaţii performante. Ar vrea și să se extindă prin crearea unor sere complet echipate care să se întindă pe 2-3 hectare.

Dorinţa de dezvoltare îl îndeamnă să meargă la cursuri de perfecţionare din domeniul afacerilor şi să se extindă şi pe alte domenii, cum ar fi importul produselor de curăţenie, ca să nu mai fie afectate de sezonalitatea agriculturii.

sursa foto

Gospodarul de la Moșna

Când faci din agricultură o afacere de viitor, simţi cum bazele puse de strămoşii noastre dau roade. Originile sunt cele care ne arată de unde ne tragem şi cine a pus bazele noastre ca neam.

Pe acelaşi principiu merge şi Willy Schuster. Mulţi l-ar numi fermier, însă el preferă denumirea de gospodar. Sau ţăran. E mai autentic, iar motto-ul său este Ţăranii pot hrăni bine România.

Agricultura îl reprezintă şi, după studii agricole în Elveţia și ani buni petrecuţi în Germania, omul a hotărât că România este ceea ce are el nevoie.

Ştie multe despre agricultura bio, teorii pe care le-a învăţat în Elveţia şi s-a întors să le pună în practică în ţară. Îi place să trăiască sănatos, aşa că şi el şi familia sa au adoptat acest stil şi, mai mult decât atât, au început să scoată şi un profit din asta.

A deschis o cooperativă, Biocoop, prin intermediul cărora îşi vinde produsele. S-au axat pe brânzeturi, dar și alți țărani pot să-și vândă produsele la magazinul lor. "Țăranii aduc la Biocoop, care are personalitate juridică și poate să valorifice, să aibă casă de marcat ca să vândă legal la consumatori", declara Willy pentru agrointel

Willy crede în agricultura românească. Zice că avem o cultură puternică rămasă din străbuni.

Dacă ar putea schimba ceva, ar tăia taxele ţăranilor şi i-ar încuraja mai mult. Agricultura e un domeniu de viitor dar toate formalităţile de la noi, îi sperie pe majoritatea oamenilor. Ar susţine tot ce înseamnă tradiţie şi întoarcere la origini. Simplitatea e cea mai sănătoasă.

Gospodăria bio de la Moșna poate fi găsită pe facebook.

Citește în continuare

Artistul de la Topoloveni

Drumul spre ceea ce ne place poate fi unul mascat. Ne punem în cap o direcţie şi ne încăţânăm să o ţinem chiar dacă inconştient tânjim spre altceva.

Ionel Moise dorea să devină cantaret. Avea nevoie de cursuri de pregătire asa ca a decis sa meargă la Cooperativa de Arte frumoase.

Desi era cu gândul la muzica, atelierul de sculptură avea o chemare aparte. Orice actiune pe care o întreprindea in directia cantatului il ducea mereu spre sculptura.

A ajuns să proiecteze case. Transpune frumosul si dragostea pentru tradiţie prin arta modelării lemnului. Casele au motive tradiţionale româneşti.

În atelierul său se simt esenţe de lemn de calitate care aşteaptă să fie prelucrat. Să înfrumuseţeze lemnul nu ii era de ajuns, aşa că Moise a cautat modalitaţi prin care să predea ceea ce stie.

Cat despre modul de lucru, mesterul nostru combină lucrul manual cu tehnologia In procesele mari se foloseşte de aparatura electrică insă detaliile sunt lucrate manual cu multă minuţiozitate. Soţia sa e cea care se ocupă de finisaje şi detaliile mărunte.

Crede în tradiţie. Şi crede că poate da mai departe ceea ce ştie. Creează tradiţia din nou şi din nou şi o face să fie vie.  O trăieşte fiecare client care se bucură de produsul lui.

Pe Ionel Moise îl găsiți pe facebook

Citește în continuare

Bazna de Transilvania

Perseverenţa şi curajul sunt elementele care îl caracterizează pe Ioan Cleja, medic veterinar, omul care a vrut să se asigure că specia de porci Bazna nu va dispărea din România.

Rasa Bazna, altădată majoritară în zona Ardealului (unde de altfel a și apărut, în secolul trecut) este o rasă ce are o carne de calitate superioară, marmorată, suculentă și aromată. Dar porcii bazna au și cu 20% mai multă grăsime, motiv pentru care cu vremea au început să fie încrucișați cu porci de carne, ajungând astfel aproape la dispariție.

După ce a căutat multe luni câteva exemplare pur-sânge (două chiar le-a luat din Germania, pe mii de euro), Ioan Cleja a început să-i crească și să-i înmulțească, ajungând astăzi la 30-40 de capete.

Afacerea sa a început să dea roade și acum vinde porci și purcei în viu, cu prețuri de la 250 la 2700 de lei, în funcție de vârstă și greutate. E supărat astăzi pe comercianții care vând porci Hampshire pe post de Bazna - seamănă, dar au cu totul altă calitate.

Îl ajută și faptul că e o specie puțin pretențioasă, care se hrănește cu verdețuri și porumb, dar și rezistentă, făcând față și căldurii și frigului. Pe lângă asta, un exemplar de porc Bazna, spre deosebire de porcii obișnuiți, poate fi crescut până la 220 de kilograme.

Pe doctorul Cleja și porcii lui Bazna îi puteți găsi pe porci-bazna.ro

Citește în continuare

Arta populară – de la pasiune la afacere

În 2009, Oana Pârvan a rămas fără job. Un moment dificil, în urma căruia și-a dat seama că are foarte mult timp liber. Așa că a făcut un costum popular. Meșteșugul l-a deprins când era copil, într-un sătuc din Mehedinți, de la părinți. Tot de-acolo și pasiunea pentru folclor – Oana este și cântăreață de muzică populară.

L-a arătat multor oameni, iar unul dintre aceștia a dorit să-l cumpere. După care a primit o comandă mare din partea unui ansamblu folcloric. După ce a făcut cu mare greutate rost de materia primă, Oana a reușit să livreze costumele la timp.

Și așa a pornit atelierul ei de costume populare. La început nu i-a fost ușor. Cei din jur n-o prea susțineau, nici măcar soțul ei nu credea că vor avea mare succes. Mai ales că Oana a refuzat cu înverșunare să folosească automatizarea în crearea costumelor sale. Deși există mașini de brodat care execută un model în mod automat, Oana a preferat să coasă costumele sale manual.

La început a fost mai greu cu găsitul clienților, apoi, pas cu pas, producțiile sale au ajuns în diverse magazine din țară, pe la festivaluri, pe la muzee. Ulterior, a reușit să obțină o finanțare prin PNDR, prin care își va extinde atelierul și pentru accesorii și alte obiecte tradiționale.

Iar ca pas următor, își dorește ca produsele sale să fie vândute în toate județele țării. Și lucrează intens la asta și caută permanent soluții  să-și extindă producția. Scopul ei este să stârnească interesul tuturor pentru frumusețea motivelor popular.