Articole

Surorile țesătoare

Cristina Cășaru este o tânără de 27 de ani, din Bisoca, jud. Buzău, absolventă de medicină veterinară. Sora ei, Aurelia, este absolventă de matematică.

Cele două surori au însă pasiuni comune - țesutul și arta populară.

Mai exact, cele două surori fac covoare din păr de capră. La început, fermierii la care au mers pentru a cumpăra materia primă nu au știut cu cât să vândă părul de capră, pentru că de obicei îl aruncau, el nefiind folosit la nimic.

"un astfel de obiect era foarte apreciat şi doar familiile cu stare de la ţară îşi permiteau să aibă covor din păr de capră", declară Aurelia pentru agrointel

Covoarele nu sunt ieftine - sunt produse artizanale, lucrate manual, la care se muncește foarte mult.

Cele două surori - țesătoare mai fac și costume populare. Datorită pasiunii lor pentru meșteșugul popular, Cristina și Aurelia au făcut o asociație - Artă şi tradiţii bisocene - din care acum fac parte deja 15 meșteri populari.

Sursa foto: agrointel

 

Gust de Apuseni

A combinat învăţăturile din Franţa cu tradiţiile româneşti şi a realizat ceva inedit. Aşa a apărut Cetea-Gustul din Apuseni, o fabrică micuţă de dulciuri dintr-un sat din Apuseni. Cu o investiţie de 5000 de euro în renovarea spaţiului necesar şi mobilarea acestuia, Alin a deschis această făbricuță ce produce dulciuri şi siropuri.

Avea totuşi nevoie de resurse, aşa că următorul pas a fost de a întineri livada abandonată de la marginea localităţii. Știind exact sursa produselor, putea vedea mai clar calitatea pe care urma să o aibă produsele lui.

Fructele sunt tratate special, de la culegere până în momentul în care ajung în borcanele special destinate dulceţurilor.

Îşi promovează afacerea la târgurile cu specific și, mai nou, şi prin intermediul internetului. Preferă ca produsul lui să ajungă direct la consumator, încercând să evite intermediarii.

Se gândeşte totuşi ca pe viitor să colaboreze cu magazinele de nişă din zonă, asta în cazul în care producţia va creşte considerabil.

El vede trei atribute în spatele unui om care se apucă de agricultură: pasiune , răbdare şi multă muncă. Mai mult decât atât, el îndeamnă să fie implicată şi comunitatea, deoarece aceasta pare a fi o tehnică ce dă roade în alte ţări.

Citește în continuare

De la betoane la roșii, cu Robert și Andreea

Dacă ieşi din tipare, lucrurile bune nu vor întârzia să se întâmple.

Doi tineri din Ialomiţa, Robert și Andreea, au lăsat Bucureştiul  plin de betoane şi s-au aşezat la ţară, unde şi-au construit propria fermă de legume. Fără cunoştinţe prea multe despre agricultură, dar cu o dorinţă puternică de a trăi sănătos, au pus bazele unei afaceri prospere.

Obstacole au întâlnit, desigur, chiar şi în mediul liniştitor de la ţară. Au învăţat pe propria piele cum se fac treburile şi, după mai multe încercări de culturi, au decis să rămână doar la creşterea roşiilor. În fiecare an plantează, în solarele lor, opt soiuri diferite de roşii. Le place să experimenteze şi să se ridice la nivelul aşteptărilor pe care clienţii le au faţă de ei.

Sunt mulți oameni care s-au apucat de agricultură, dar ce fac Andreea și Robert e diferit. Fac totul cu pasiune, iar munca pe care o depun e bine documentată. Andreea s-a apucat chiar şi de  facultatea de Horticultură. Aşa se asigură că fac lucrurile ca la carte, iar răsadurile primesc exact ce au nevoie.

Relaţia pe care o au cu cei care le sunt clienţi e specială. Bucureştenii simt nevoia să se apropie de natură si de sănătate. Nu pot toţi să se mute la ţară şi să aibă o viaţă pitorească, aşă că tânărul cuplu aduce naturalul direct la orăşeni acasă.

Şi-au  pus numele brandului pe o dubiţă şi livreză bucureştenilor produse sănătoase, prin diferitele sortimente de roşii cultivate şi îngrijite cât mai bio posibil. Atenţia acordată culturilor este foarte mare. Dacă e afectat fie şi un fir de roşie şi nu este înlăturat sau tratat, riscă să piardă toată cultura.

Cei doi tineri văd un viitor promiţător în faţă. Vor să se extindă şi să trăiască toată viaţa din meseria asta. Viaţa de oraş nu îi mai atrage. Liniştea şi plăcerea pe care o au lucrând în serele lor este tot ce au nevoie.

Citește în continuare

De la cărbune la mere cu Biro Sandor

Niciodată nu e prea târziu să te apuci de ceva ce îţi place şi să mai scoţi şi profit din asta.

Biro Sandor e un domn de 63 de ani  care se mândrește cu 22 de ani de experienţă ca miner trecut prin toate stagiile posibile. Dar şi cu ordinul  "meritul agricol", primit de la Președinte.

După ce s-a pensionat, Biro s-a gândit că încă e în putere și poate să se ocupe de ceva, aşa că si-a luat "în subordine" câteva hectare de pământ ce erau pline cu pomi.

Livezi  de meri mai există în România, însă  a lui Biro e diferită. A aplicat tehnologia livezilor superintensive după ce a văzut ce minunăţii produc acestea .

Ideea i-a venit după ce a fost în Ungaria, unde a văzut acest sistem aplicat. Văzut și plăcut, cu 5000 de pomi a pornit la drum. Secretul stă în distanţa de un metru lăsată între pomi pe şir şi 3,5 metri distanţă între rânduri, spune Biro pentru Agrointel

Producţia sa este între 30 şi 40 de tone pe hectar, iar cantitatea maximă a fost de 60 de tone pe hectar. Producţia a crescut treptat, de la an la an şi, deşi au fost şi ani mai puţin productivi, Biro nu a instalat încă un sistem de irigare.

Un alt element important îl constituie tăierea pomilor. Distanţa dintre trunchi şi vârful crengii trebuie să fie între 50 şi 60 de cm pentru ca seva să ajungă mai repede la fruct şi să îl hrănească.

Inginerul nostru reprofilat nu doar că a  dezvoltat o afacere extraordinară, dar a şi împărtăşit ideea sa cu alţii. Creează simpozioane şi oferă consultanţă pentru alte plantaţii. Se pare că omul este un ambasador al noutăţilor. Pe lângă sistemul  livezilor supraintensive a adus în România şi plasa antigrindină, care l-a ajutat să păstreze culturile în siguranţă.

Citește în continuare

Olandeza de la Sărata

Sunt deja câțiva ani buni de când olandeza Agnes Jansen a părăsit țara sa natală și s-a stabilit la Sărata, în județul Sibiu

Și-a dorit dintotdeauna să facă agricultură, dar în Olanda ar fi fost greu, prețurile terenurilor fiind mult mai mari. La Sărata, a luat în arendă 3 hectare și acum cultivă roșii cherry, salată, ceapă, morcovi și alte legume.

Are clienți care s-au abonat la produsele ei și cu care se întâlnește săptămânal pentru a le livra coșul cu legume proaspete.

Mai cultivă și coacăze, zmeură și agrișe, din care face dulceață. Iese cu ele în fiecare sâmbătă la o piață din Sibiu, pentru a le vinde.

"vă spun sincer că sunt mândră că sunt țărancă în România", povesteşte Agnes pentru Agrointel

Agnes e fericită la Sărata și tot ce-și dorește este să fie sănătoasă, pentru a putea munci pământul, alături de soțul ei.

foto

Citește în continuare

Cozonaci ca la mama lor!

Inițiativele bune nu încep mereu cu tehnologii de ultimă generaţie. Uneori pleacă de la cele mai rudimentare materiale şi creează, în timp, cele mai prospere activităţi.

Povestea familiei Drăgan începe cu o dorinţă de schimbare şi un cuptor de lut. Astăzi le promit turiştilor vacanţe cu gust de cozonac.

Istoria pensiunii Mama Cozonacilor este una simplă şi plină de semnificaţii. Au început uşor, iar în primii ani livrau cozonaci gustoşi și pufoși pensiunilor din apropiere. Turiştii adoră dulciurile româneşti, iar cozonacul  e o plăcere deosebită pentu papilele gustative ale străinilor.

Apoi au dus lucrurile la un alt nivel. Văzând că cererea e mare, oamenii s-au apucat de cursuri de perfecţionare şi au decis să deschidă propria pensiune. Succesul nu a întârziat să apară.

Au înscris denumirea la OSIM, iar în 2005 au găzduit Ziua Turistului Rural, evenimdent care le-a oferit nu doar vizibilitat, dar şi încrederea că pot evolua.

Povestea lor a prins cheag.  Astăzi le oferă turiştilor nu doar cozonaci gustoşi, ci şi spaţii de relaxare în curtea pensiunii, unde seara sunt organizate activităţi tematice. Turiştii pot gusta la propriu din cultura românească.

Acum pun pe picioare o a doua pensiune la care lucreză de zor. Vor să se dezvolte şi să transmită tradiţia mai departe. Aroma cozonacilor şi ospitalitatea românilor este perpetuată prin fiecare străin care le trece pragul.

Citește în continuare

Pănușii de la Chendu

Creativitatea şi meştesugul aduc mereu lucruri inovative în faţa oamenilor.

Margit Nagy creează obiecte artizanale din pănuşi de porumb. Încă de când era copil, împletitul pănuşilor de porumb era o tradiţie. Anii au trecut iar ea a hotărât să ducă tradiţia mai departe.

Tragedia decesului soţului său a scos la suprafaţă o altă latură a talentului ei. A început să creeze flori din pănuşile pe care până atunci le folosise numai pentru  modele de coşuri, suporturi de diverse forme sau feţe de masă.

De la un trandafir şi o lăcrămioară a ajuns să împletească peste 500 de modele de flori.  Lucrările ei sunt atât de meticuloase, încât cu greu poţi diferenţia un buchet făcut din pănuşi de unul natural.

Meticulozitatea se îmbină cu perseverenţa de care dă dovada Margit. Nu se opreşte  până când nu obţine modelul dorit. Vrea să dea dovadă de professionalism în ceea ce face, astfel că se ambiţionează să ofere calitate clienţilor săi.

Munca ei ajunge până şi la expoziţii internaţionale, fiind apreciată din plin. Nu este uşor, mai ales că pănuşile au nevoie de un tratament special înainte de utililzare. Soluţiile şi procedeele folosite oferă longevitate produselor finale.

Margit e plină de creativitate şi în acelaşi timp se mulează pe dorinţele clienţilor. Cele mai recente comenzi sunt din Germania şi Sibiu. Lucrează pentru crearea de mobilier care să conţină pănuşi împletite.

Citește în continuare

Caprele de la Târnava

La început de criză, acum 7 ani, soții Cucerzan din Târnava, jud. Sibiu, au făcut o investiție care s-a dovedit foarte bună - au pornit o fermă de capre.

Au plecat de la 170 de capete, iar astăzi au 500 și de pe urma lor vând lapte, brânză, iaurt, cârnați sau pastramă. Investiția totală a fost de 50.000 de euro (incluzând aici terenul, animalele și utilajele), dintre care 15.000 de euro au fost investiți în igienizare, ca să-și poată autoriza stâna, astfel încât să proceseze chiar ei laptele și carnea.

Laptele este vândut în piețele din Sibiu și Sighișoara sau la procesatori. Pe lângă asta, la fermă se face și iaurt, dar și mai multe feluri de caș și brânză de burfud, din rețete vechi și foarte simple, în care se folosește numai lapte de capră și cheag natural (fără adaos de lapte de vacă sau oaie)

De asemenea, Gheorghe Cucerzan vreau să lanseze și o linie de produse tradiționale din carne de capră - deja vinde cârnăciori, carne de mici și pastramă.

Cei doi fac partea dintr-o asociație de crescători de capre, numită Caprimed și intenționează să pună pe picioare o "maternitate" de unde alți fermieri să poată cumpăra iezi.

foto: agrointel

Citește în continuare

Cartianu de la Gorj

Nimic nu ne încântă mai mult dorinţa de întoarcere la origini decât momentele unice petrecute în locuri care miros a istorie pură şi ne fac să trăim, chiar şi pentru momente scurte, aşa cum o făceau cei dinaintea noastră.

Asta fac cei din familia Cartianu, care duc din generaţie în generaţie povestea şi traditiţia casei şi obiceiurilor gorjene. Tudor Cartianu este proprietarul  pensiunii  “Casa Cartianu” şi se recomandă prin profesionalism şi perseverenţă.

Îi place cultura, iar repesctul pentru tradiție în spiritul căruia a fost educat l-a determinat să promoveze zona în care locuieşte.  Ca atuuri are zona superbă, pensiunea fiind aşezată  la marginea pădurii. Apropierea de operele lui Brâncuşi îi dau un plus de valoare.

Familia a primit fonduri prin Programul National de Dezvoltare Rurală şi a făcut din pensiune o ocupație de familie. Locuiesc chiar lângă pensiune, iar produsele alimentare servite turiştilor sunt crescute natural în propria lor curte

Pensiunea a respectat arhitectura veche a casei, însă are și atingeri ale modernității, prin piscine frumos amenajate şi condiţii impecabile.

Cei doi soţi s-au apucat de cursuri pentru a fi cât mai informaţi în domeniul managemtului turistic. Şi le merge foarte bine,  în momentul de faţă pensiunea lor fiind cea mai vizitată din judeţul Gorj .

Citește în continuare

Student în State, agricultor în Dolj

În timp ce studia la o facultate de management din Statele Unite, Bogdan Chirvăsuță, un tânăr de 26 de ani, muncea și la o fermă organică, pentru a-și putea plăti studiile.

I-a plăcut atât de mult ce-a făcut acolo, încât imediat după terminarea facultății s-a întors în Doljul natal și s-a apucat de treabă. În 2011 avea deja 4,5 hectare de teren, pe care ridicase solariile la care visa.

În 2012 a ieșit pe piață cu prima producție de ridichi. Fiind mult mai bună decât spera, a încercat tot felul de variante de vânzare, inclusiv metoda livrări de coșuri cu legume către clienți, care însă nu s-a dovedit foarte eficientă.

Tot atunci a început și procedurile de conversie către agricultură ecologică, care au durat 2 ani.

Investiţia totală făcută de el începând de la achiziţionarea terenului şi până în prezent, incluzând și solariile, și certificarea, totul, s-a ridicat până în prezent la 150.000 de euro.

Își dorește ca, pe viitor, să-și dubleze suprafața de solarii și să lanseze culturi noi, de cătină și levănțică. Pentru fondurile necesare se va înscrie în programul Tânărul Fermier.

foto

 

 

Citește în continuare