Articole

Turism în Țara Hațegului

Nicioadată nu e prea târziu să îţi replanifici viaţa şi să te adventurezi într-un domeniu complet nou şi plin de provocări.

De la cuvinte şi imagini, un cuplu din Deva s-a gândit că agricultura ar fi un punct de plecar foarte bun.

Când au ales locaţia, au luat în considerare doi factori: istoria şi peisajul. Aşa au ajuns în Ţara Haţegului.Au pornit de la ideea de a avea o gospădărie, iar între timp au descoperit un program de e-Learning din cadrul proiectului „Întreprinzători în turism – Pensiuni in România". Prin acesta au învăţat cum să facă din visul lor un plan bine pus la punct care putea fi realizat.

Pensiuni mai existau în zonă. Aveau nevoie de o valoare adăugată, pentru a trece de la dorinţă la un produs profitabil. Au investit timp în cercetare, pentru a descoperi poveştile mai puţin cunoscute ale locului, dar care aveau un potenţial turistic ridicat.

Şi-au dat seama că au nevoie de resursă umană şi de ceva care să atragă. Aşa au ajuns să dezvolte programul „Şcoala de biodiversitate”, finanţat de MOL România şi de Fundația pentru Parteneriat.

Tinerii au parte de cursuri unde învaţă cum să promoveze biodiversitatea şi să devină promotorii localităţii unde trăiesc. Aşa au ajuns să aibă peste 100 de copii care le-au frecventat atelierele de lucru.

Viitorul este promiţător pentru cei doi întreprinzători. Au şi alte idei pe care vor să le pună în practică şi pe care să le dezvolte. Pensiunea e încă un vis care aşteaptă să fie realizat, însă ştiu că există un timp pentru toate.

Citește în continuare

Mierea lui Drăgan

Ionel Drăgan nu a ştiut dintotdeauna ce vrea să facă în viaţă. Lucrurile au stat de aşa natură încât a trecut, în câţiva ani, de la electrician şi inspector de resurse umane la apicultor.

Nu a făcut o carieră în niciunul din domeniile anterioare, dar cu siguranţă a prins cum se lucrează cu oamenii şi cum reuşeşti să dezvolţi ceva ce îţi place.

Omul şi-a făcut bine temele înainte să se apuce propriu-zis de apicultură. A căutat informaţii, a discutat cu alţi apicultori experimentaţi şi apoi a decis să facă prima achiziţie de stupi.

Secretul stă în pasiunea cu care priveşte Ionel munca sa. E o relaxare în mijlocul naturii , cum îi place lui să spună.

Ionel Drăgan pare a fi mai norocos decât alţi apicultori. A reuşit să inspire şi membrii familiei să se implice în această aventură. Fiica şi ginerele său au dezvoltat o anumită plăcere în a lucra în agricultură, aşa că i-a inclus în afacerea familiei.

Speră să primească fonduri pentru anul ce urmează. Producţia de anul acesta nu a fost una prosperă, motiv pentru care are nevoie să se extindă. Pe lângă stupi şi familiile de albine e nevoie de echipamente speciale şi produse de întreţinere. Pe lângă miere, au început să vândă și materiale și echipamente apicole, ramură de care se ocupă fiica sa.

Mierea o vând în zonele din apropiere, iar cea mai bună metodă e cea de network, de la om la om. Dacă un client este mulţumit recomandă şi altora, iar în felul acesta se creează o întreagă reţea de consumatori mulţumiţi.

Citește în continuare

Visul de la munte

O familie de buzoieni a hotărât să părăsească locurile natale pentru frumoasa zona a Bucovinei. Soţii Negoiţă au decis să îşi construiască propria pensiune, după ce au petrecut o vacanţă minunată la Gura Humorului. Naturaleţea şi tradiţia Bucovinei le-au adus o nouă perspectivă asupra vieţii.

Povestea creării pensiunii este plină de peripeţii şi obstacole, dar care a meritat orice efort. De finanţare au făcut rost de la fiul lor din Anglia.  El era proprietatul, dar lucra în acelaşi timp şi în afara țării. Mama sa a trebuit să coordoneze tot ceea ce ţinea de partea administrativă.

Pentru a instrui oameni care să lucreze responsabil, avea nevoie să fie ea bine informată şi să cunoască demersurile care să asigure funcţionarea pensiunii. A urmat împreună cu soţul ei cursurile organizate de FNTM. Au învăţat cum să planifice totul structurat şi să creeze o politică de dezvoltare bazată pe feedback-ul primit de la turişti.

După un schimb de experienţe în Spania, au adus cu ei ideea de exploatare a frumuseţilor Bucovinei şi de a le folosi ca avantaj în promovarea pensiunii.

Camere mobilate şi dotate cu toate utilităţile necesare, o privelişte panoramică a zonei şi o foarte bună ospitatalite. Asta promite pensiunea Vis de Munte şi pare a şti cum să se ţină de promisiune. Dupa 4 ani de la deschidere, cei doi soţi se simt  încrezători. Mariana Negoiță este membă a comunitaţii turismului de pensiune şi este mulţumită de impactul pe care l-a adus în societatea în care trăieşte.

foto: intreprinzatorturism.ro

Citește în continuare

Merele de la Sibiu

În timp, cuvântul rege a devenit folosit cu sens figurat mai mult decât propriu. Odată ce ai construit un regat, automat ai nevoie de un rege care să îl conducă.

Ion Anghel este un rege, însă coroana sa nu e din aur, ci din crengi de măr. Românul deţine cea mare cultură de meri din România, în livezile sale regăsindu-se soiuri precum Florina, Idared, Ionatan și Golden.

Secretul său este abordarea cât mai naturală a culturilor. Un copac sănătos produce  fructe sănătoase. Încearcă să reducă folosirea substanţelor chimice în stropire. Sănătatea nu înseamnă doar un măr care  arată bine, ci şi unul care are un gust deosebit. Cu cât e mai natural, cu atât are şanse să se vândă mai repede.

Ion  a devenit cunoscut şi peste hotare. Exportă în fiecare an peste 1500 de tone de mere în Germania,  iar în România are clienţii săi fideli de ani buni.

Merii nu sunt singurii pomi pe care Horticula Sibiu îi are. Există  suprafeţe ce conţin 19 hectare de cireș, 27 de hectare de vișin, 2 hectare de piersic şi 55 de hectare de prun. Pe lângă acestea, au deja pregătite 90 de hectare de pământ pentru anul următor.

Proudusul de bază care i-a adus o producţie foarte mare a fost dolomita. Agricultorul ne spune că aceasta oferă necesarul de magneziu pomilor, motiv pentru care e decis să o folosească şi pentru plantaţiile de vişini şi pruni.

Citește în continuare

Ferma lui Vasile Bota

Oamenii cu spirit întreprinzător ştiu cum să îşi creeze oportunităţi în lumea agriculturii.

Vasile Bota, fermier din Satu Mare, a reuşit să îşi dezvolte ferma cu bani proveniţi din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.  A făcut rost de peste un million de euro, bani pe care i-a investit în vaci de rasă superioară.

Preţul unei vaci a ajuns şi la 2000 de euro, însă el povesteşte că este o investiţie foarte bună. Vacile au o rezistenţă deosebită la boli, iar creşterea lor într-un mediu sănatos  face ca investiţia să se întoarcă în mod profitabil.

Ferma sa din Livada urmăreşte modelul german. Utilajele, modul de lucru, animalele, toate sunt la origine nemţeşti. Vacile lui Vasile sunt tratate cum nu se poate mai bine, având chiar şi muzică clasică, pentru a se putea relaxa.

Un punct cheie al dezvoltării fermei o constituie calitatea furajelor. Atât sănătatea vacilor, cât şi cantitatea şi calitatea laptelui, este dată de mâncarea pe care vacile o primesc.

Fermierul pune mare accent pe calitatea furajelor, deoarece prin vânzarea laptelui el obţine profit şi transformă cheltuielile în investiţii.

Citește în continuare

Măștile de la Humulești

Humuleştiul copilăriei lui Creangă păstrează, chiar și-n zilele noastre, tradiţiile strămoșești.

Familia Lungu locuieşte la poalele cetăţii Neamţului şi, prin meşteşugul lor, menţin vii obiceiuri stăbune. Sunt meşteri populari, iar din 2008 valorifică din plin arta confecţionării măştilor tradiţionale.  Nu au nevoie decât de blană tăbăcită şi de unelte pentru cusut. Cromatica folosită şi grija pentru detalii fac din măştile familiei Lungu  adevărate opere de artă.

Pe lângă obiectele confecţionate din blană tăbăcită, cei doi lucrează şi pe materiale din lemn. Deşi pare greu de crezut, oamenii  le comandă pentru  sărbători, atunci când obiceiurile tradiţionale sunt  la apogeu.

O mare căutare o au toiegele cu motive populare sau obiectele din crengi de tei sau corn , care sunt cel mai adesea folosite ca obiecte decorative.

Oamenii lucrează cu drag la fiecare detaliu , motiv pentru care nici măcar nu simt că ar munci. E mai mult decât un loc banal de muncă. Sunt promotori ai tradiţiilor româneşti şi pun suflet în ceea ce fac.

Știați că există cireșe de pământ ?

Ori de câte ori vorbim despre cireşe, ne gândim la fructele roşii şi gustoase care cresc într-un pom.

Puţini dintre noi ştiu de existenţa cireşelor de pământ , cultivate  - se pare - încă din cele mai vechi timpuri. Erau fructe care se găseau la curtea regală în regiunea Machu Picchu, de exemplu. După ce au supravieţuit trecerii timpului şi au trecut prin ţări ca Peru, Ecuador, Columbia, Africa de Sud, SUA sau Madagascar, cireşele de pământ au ajuns şi la noi în ţară. Valentin Cucu, din judeţul Neamţ, le cultivă de mai bine de 10 ani şi le denumeşte bucuria copiilor.

Spre deosebire de cireşele normale, acestea cresc în tufişuri şi nu au nevoie de îngrijiri foarte speciale pentru a se dezvolta. Sunt de culoare galbenă şi conţin foarte multe vitamine. De la vitamina C, vitamina B până la  zaharuri și substanțe amare precum  fisolina, solanina, alcaloizi, polifenoli, melatonină şi carotenoide.

Producţia este de 300 de fructe la plantă, iar coacerea lor are loc la aproximativ 80 de zile de plantare. Avantajul este că au o rezistenţă deosebită la boli, ceea ce înseamnă că nu au nevoie de multe produse de îngrijire.

Până şi uilizarea este una diversă. Poate fi folosită în bucătărie atât ca fruct, cât şi ca legumă.  Fie că sunt consumate în stare crudă în salate şi garnituri, fie că sunt folosite în compoturi, dulceţuri sau supe , cireşele de pământ sunt o încântare pentru papilele gustative

foto: agrointel.ro

Citește în continuare

Caiso-prunul de Poplaca

De la fermier la inventator e un drum foarte scurt.

Cu  o lamă şi o bucată de folie alimentară, Marcel Lungu, din localitatea Poplaca, inventează soiuri noi de fructe prin altoire. Unul dintre proiectele sale de succes este caiso-prunul. E combinaţia perfectă dintre prun şi cais unguresc. Pe lângă fructul deosebit pe care această combinaţie îl oferă, Marcel spune că nu ai cum să ieşi în pierdere cu o astfel de cultură. Coacerea este eşalonată. Asta înseamnă că, dacă altoirea nu dă roade, pomul va oferi fie prune, fie caise, astfel fel încât investiţia nu se pierde.

Inventivitatea românului nu s-a oprit doar la pruni şi caişi. Si-a pus creativitatea la bătaie şi a creat măceşul-trandafir. A avut nevoie de un butuc de măceş şi de unul de trandafir. Prin metode simple a creat astfel un nou soi de plantă.

La fel ca alţi agricultori, Marcel a descoperit dolomita. E în teste în acest moment, iar dacă apar rezultatele la care se aşteaptă, are de gând să investească în acest produs.

„Am ajuns de la plugar Google-ar. Intru pe net şi am cont de Facebook", mărturiseşte cu mândrie Marcel.

Omul nu a urmat cursuri de specializare şi nici nu are vreo diplomă în agricultură. Însă are o pasiune, iar încercările pe care le-a făcut de-a lungul anilor l-au făcut să devină din ce în ce mai bun. Îşi caută singur informaţiile şi învaţă din fiecare experienţă prin care trece.

Citește în continuare

Ecuațiile apiculturii

Ioan Ursu este un fost profesor de matematică, destul de cunoscut pe youtube, unde are clipuri cu cursuri din această disciplină.

După ce-a ieșit din sistemul de învățământ, cunoștințele sale l-au ajutat să facă pași rapizi în apicultură.

El este convins că apicultura ar putea deveni importantă pentru mediul rural de la noi. Dar recomandă celor care vor să se apuce de această ocupație străveche să se documenteze foarte bine înainte. De asemenea, el le recomandă celor care vor să crească albine să înceapă cu 5 stupi și să ia albinele numai de la persoane pe care le cunosc foarte bine, ca să evite riscul bolilor.

Pentru că din cauza unei boli specifice albinelor - varoza - a pierdut la un moment dat peste 60 de familii de albine, Ioan Ursu a inventat un stup - stupul BIO - care, susține domnia sa, reduce riscul extinderii acestei boli. Și-a înregistrat invenția la OSIM, chiar dacă alți apicultori sunt de părere că se bazează pe calcule mult prea optimiste.

Ursu speră să facă și mai multe lucruri pentru apicultori. Se gândește să creeze o Asociație care să preia producția crescătorilor de albine, dar și să convingă Ministerul Agriculturii să subvenționeze pe cei care vor să se apuce de apicultură

foto

Citește în continuare

Nuci Chandler de la Ploiești

Nicolae Murea, un ploieștean de 50 de ani, a dorit să investească în ceva diferit. După documentări de tot felul, a decis să se axeze pe plantarea de nuci Chandler.

Ce e special la acest soi, ce-l face diferit de celelalte soiuri ? Este faptul că miezul rămâne întreg după spargerea nucii. Pe lângă livada de nuci, Nicolae are și o pepenieră care ajută la perpetuarea speciei.

Cererea e destul de mare, omul vânzând până la 15.000 de puieți.Profitul poate ajunge si la 15.000 de euro pe hectar.

Acest soi de nuc poate fi plantat cam pe orice tip de sol. E important, deoarece calitatea nucilor este dată de sănătatea pomului, ăn primul rând.

Pomii au nevoie de tăieri de întreținere, iar recoltarea trebuie făcută cat mai repede posibil. Nicolae e sigur că din ce în ce mai mulți fermieri vor începe să se ocupe de astfel de plantații.

Cererile încep să fie din ce in ce mai mari, iar asta le poate garanta succesul celor care încearcă o plantație de nuci Chandler.

Citește în continuare